Bratislava: Cooperarea de Securitate și Planul Franco-German
- By Octavian Manea
Reuniunea informală a șefilor de stat și de guvern din statele UE de la Bratislava va dezbate implicațiile planului franco-german asupra securității europene.
de Andrea Frontini, policy analyst la European Policy Centre (EPC) în Brussels.
Securitatea - alături de apărare - rămâne, fără îndoială, un subiect problematic în Europa, datorită rolului tradițional al suveranității naționale în acest domeniu politic sensibil. De la percepțiile privind amenințările - în special între statele membre din Sud și cele Estice – până la cele militare și de securitate extinse, la capacitățile țărilor – cu câțiva "grei" precum Franța, Germania, Marea Britanie, Italia și Polonia, concentrând cea mai mare parte a resurselor de "hard power" ale Europei – divergențele în materie de sensibilități, doctrine și politici propriu-zise rămân încă o realitate imposibil de evitat la nivelul UE.
Cu toate acestea, o combinație de presiuni externe – de la criza din Ucraina, la instabilitatea din sudul Mediteranei, până la creșterea pericolului terorist în mai multe state membre – și evoluții instituționale interne ale UE, de la "Brexit" și "beneficiile" asteptate pe termen mediu din plecarea Londrei pentru energizarea instituțională și operațională a PESC (Politicii Externe si de Securitate Comuna), la completările aduse PESC și securității în general prin recenta "Strategie globală a UE privind politica externă și de securitate" - ar putea schimba această imagine (mai degrabă statică) într-un mod semnificativ.
Implicațiile planului franco-german pentru apărarea europeană
În acest context, planul recent franco-german de a consolida PESC, precum și cooperarea europeană în materie de securitate și apărare în general, ar putea avea un rol foarte important. Scopul acestei inițiative are două obiective. Pe de o parte, imperativul unui răspuns politic coerent la multiplele provocări și amenințări care afectează Europa, reprezintă în mod clar un nou impuls dat cooperării în sfera apărării și în domeniul securității - și chiar pentru o posibilă integrare de sine stătătoare - prin intermediul Uniunii Europene. Pe de altă parte, o mai amplă colaborare trans-europeană prin intermediul UE, reprezintă, de asemenea, un răspuns oarecum pragmatic la provocarea implicită de a păstra un sistem de apărare și de securitate funcțional în toată Europa, într-un moment de încetinire a creșterii economice, și pe fondul bătăliei dintre diversele establishment-uri militare de a inversa tendința de reducere a bugetelor de apărare din ultimul deceniu.
În general, în perioadele de incertitudini profunde, nu doar pentru securitatea Europei, dar, chiar pentru viitorul integrării europene, investiția în cooperarea de securitate si în apărarea colectivă a Europei ar putea reprezenta o opțiune responsabilă, chiar vizionară. În mod evident, implementarea unui astfel de plan va necesita o combinație de măsuri practice pe termen scurt și un angajament politic global din partea UE și a statelor membre, în special a celor mai mari.
Cu toate acestea, planul franco-german prezintă două avantaje potențiale: vine de la două dintre cele mai importante capitale europene, în special Berlinul (pe fondul ambițiilor de politica externă și de securitate exprimate de către actuala conducere germană), și se pare că în mare parte propunerile sunt compatibile cu procesele și mecanismele existente ale UE. Dacă ne uităm la conținutul propriu-zis al propunerii, planul franco-german include, cu siguranță mai multe referințe spre o integrare de facto condusă de UE a structurilor și mijloacelor de apărare, inclusiv prin stabilirea unui Cartier General pentru PESC, crearea de structuri de comandă pentru partajarea activelor militare, prin revitalizarea grupurilor de luptă ale UE, activarea restantă a unor "clauze latente" ale Tratatului de la Lisabona precum cooperarea structurată permanent sau utilizarea fondurilor UE pentru finanțarea cercetării militare.
Există, desigur, limite concrete privind gradul exact de integrare ce trebuie atins pe termen scurt, iar planul în mod clar nu are scopul de a forma nicio entitate supranațională UE - să nu mai vorbim de o "Armata Europeană" – care sa fie responsabilă de planificarea și punerea în aplicare a politicilor de apărare și de securitate în Europa. Mai degrabă, pare să opteze pentru o armonizare progresivă, pragmatică și pe o convergență pe termen lung, a acțiunilor statelor membre UE în acest domeniu sensibil.
Viitorul relațiilor cu NATO si Statele Unite
Indiferent de forma exactă pe care o va lua noua cooperare pe apărare în viitorul apropiat – inclusiv pe fondul planului franco-german –, este foarte puțin probabil ca ea să fie incompatibilă cu NATO. Dimpotrivă. O cooperare mai puternică în domeniul apărării și securității sub umbrela UE ar trebui să fie cuplată cu o reîmpărțire reciproc avantajoasă a responsabilităților între UE și NATO, inclusiv – dar nu numai – atunci când este vorba despre relația dintre securitatea colectivă și misiunile și operațiunile “out of area”, care vor contribui la securitatea europeană în viitorul apropiat.
În același sens, este destul de plauzibil ca SUA să recepteze cu bunăvoință inițiativă atâta vreme cât răspunde pledoariei Washingtonului pentru o implicare de securitate pro-activă si mai amplă a europenilor pe termen lung, atât în interiorul cât și în afara Europei.
Ce așteptăm de la Bratislava
Este de așteptat ca summit-ul informal al UE din Bratislava să abordeze aceste probleme de securitate, construind pe inițiativa franco-german și pe celelalte inițiative instituționale ale UE deja existente - majoritatea lor fiind o "moștenire" a Concluziilor Consiliului European privind PESC din 2013.
Deși consultările interguvernamentale din Bratislava pot într-un fel "dilua" tonul moderat "integraționist" al inițiativei franco-germane, trăsăturile flexibile și deschise ale acestei propuneri au potențialul de a descrie "scenariul" viitorului cooperării în sfera apărării și al securității, în deplină sinergie cu ceilalți actori UE precum Serviciul European pentru Acțiune Externă, Comisia Europeană și Agenția Europeană de Apărare.
Andrea Frontini este policy analyst la European Policy Centre (EPC) în Brussels.
